Ultimul dinosaur

0
493

Cu to(n)ţii ne minţim în fiecare zi că vom găsi timp pentru noi, pentru a ne pierde măcar jumătate de oră în lectură, dar risipim clipele alegând a răsfoi paginile internetului. Tocmai de aceea, azi, vă fac cunoştinţă cu unul din scriitorii contemporani ce vine însă din secolul trecut, purtând prin rândurile sale parfumul epocii apuse, când a fi scriitor era atingerea aripii unui înger, responsabilitatea cuvântului fiind la fel de mare ca cea a tăişului unei săbii. Marin Ioniţă, căci despre el este vorba, ultimul dinosaur al cuvântului( aşa cum se creionează în romanul cu acelaşi nume), ştiut din păcate mai mult în rândul semenilor şi al piteştenilor, are sub semnătura sa zeci de romane, însă cel intitulat “ Kiseleff 10. Fabrica de scriitori” este printre cele reprezentative, argeşeanul împărtăşind amintiri ale adolescenţei sale, ale vieţii de student în “sera de poeţi” alături de nume mari ale literaturii noastre moderne: Gheorghe Tomozei, Gabriel Liiceanu, Fănuş Neagu, Vladimir Streinu, Zaharia Stancu, etc.- interacţionând mai mult sau mai puţin cu fiecare în parte- şi Nicolae Labiş. Da. Nicolae Labiş. Acel Nicolae Labiş despre care romancierul nostru, cu penelul tremurând, nota în cartea sa: “Dar steaua aşezământului de pe Şoseaua Kiseleff era Nicolae Labiş. Se afla în preţuirea lui Sadoveanu, singurul de care marele mag se interesa din când în când. Îl vizita destul de des şi pe Arghezi la Mărţişor, era invitat în familie la Titus Popovici; Geo Bogza nu mai contenea cu laudele şi chiar Tudor Vianu şi-l făcea partener de discuţii. ….când intram în amfiteatru Labiş era înconjurat de zeci de fete…a avut o relaţie scurtă şi dramatică cu o colegă a noastră pe care Dumnezeu a blestemat-o sau a binecuvântat-o sa fie muza, iubita, amanta şi soţia  fără acte atât a lui Labiş cât şi a lui Nichita Stănescu.”

Ar fi multe de spus despre acest scriitor piteştean, dar cel mai bine vorbesc despre el propriile-i creaţii. Fă-ţi timp şi citeşte! Vei fi mai bogat cu câteva amintiri ;).

LĂSAȚI UN MESAJ