Colaborarea liderilor comunisti Nicolae Ceauşescu şi Iosif Broz Tito la barajul ,,Portile de Fier’’ (Portile de Fier – partea I)

0
352

Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier I, simbol al energeticii româneşti, rod al colaborării româno-iugoslave, a fost inaugurat la 16 mai 1972.

La inaugurare au participat preşedinţii celor două state, respectiv Nicolae Ceauşescu şi Iosif Broz Tito. A fost o inaugurare organizată cu mare fast pe măsura obiectivului ridicat aici prin eforturi uriaşe.

Execuţia obiectivului principal s-a făcut în perioada 1965-1971 în conformitate cu prevederile Acordului şi Convenţiilor dintre cele două părţi, de către cele două şantiere naţionale, fiecare pentru lucrările de pe teritoriul său. Iniţial navigaţia s-a desfăşurat prin ecluze într-o singură treaptă, iar trecerea la funcţionarea în două trepte a fost posibilă în iunie 1971 pentru ecluza românească şi aprilie 1972 pentru cea iugoslavă.

În baza Acordului între Guvernul Republicii Socialiste România şi Guvernul Republicii Socialiste Federative Iugoslavia privind condiţiile extinderii colaborării pentru utilizarea potenţialului hidroenergetic al Dunării, semnat la data de 19 februarie 1977 la Bucureşti, s-au demarat activităţile premergătoare realizării Sistemului Hidroenergetic şi de Navigaţie Porţile de Fier II şi ridicarea retenţiei la Porţile de Fier I de la cota de 68,00mdMA la cota de 69,50md MA.

Inaugurarea lucrarilor la Porţile de Fier II a avut loc la 3 decembrie 1977. Lucrările din lacul de acumulare s-au executat pe fiecare mal prin organizaţiile de execuţie ale fiecărei ţări. Realizarea lucrărilor la obiectivul principal a fost încredinţată organizaţiilor de execuţie ale părţii române.

Echipamentele energetice din centrala de bază iugoslavă au fost asigurate şi montate de organizaţiile iugoslave. Centralele de bază au fost puse în funcţiune la capacitatea proiectată în anul 1986, centrala suplimentară sarbeasca, în anul 2000.

În zona selectată pentru amplasarea barajului, Dunărea se ramifică şi formează două braţe ce cuprind între ele insula numită Ostrovul mare. Braţul principal, larg de 700-900 m, este situat în partea dreaptă a insulei, iar braţul secundar de 300-400 m lăţime, denumit şi Dunărea Mică sau braţul Gogoşu, în partea stângă.

Pe braţul principal al Dunării sunt amplasate centralele de bază, fiecare cu câte opt hidroagregate de tip bulb, un baraj cu şapte câmpuri deversoare, ecluza sârbo-muntenegreană şi centrala suplimentară sârbo-muntenegreană cu două hidroagregate.

Pe braţul secundar Gogoşu este amplasat barajul deversor românesc, format din şapte câmpuri deversoare, iar în dreapta acestuia, o centrală suplimentară românească cu două hidroagregate.

LĂSAȚI UN MESAJ