Domnitorul CUZA în exil … ales deputat în ţară

0
724
Sursă foto: http://sectiadecopiideva.blogspot.ro

1870. Alegeri de deputaţi pentru Parlamentul României. Campania electorală se desfăşura sub semnul întăririi coaliţiei dintre principalele formaţiuni politice din ţară, care a fost necesară pentru ca domnitorul Carol I să nu părăsească tronul.

Trecuseră 5 ani de la lovitura de stat care a dus la detronarea lui Alexandru Ioan CUZA şi de la aducerea în ţară a unui domnitor străin. În memoria poporului stăruiau vii înfăptuirile lui CUZA, atât de iubit mai ales de ţărănime şi nu numai de aceasta …

Ce s-a petrecut în satele Mehedinţului, ce sentimente au stăpânit pe ţăranii din jurul oraşului Turnu – Severin?

Au hotărât să aleagă pe fostul domnitor CUZA, aflat în exil, să-l trimită în Parlament ca deputat la lor, al poporului, socotindu-l mai presus de clasa politică de atunci.

Semnificaţia acestui act depăşea ostilitatea manifestată în diferite forme faţă de formaţiunile politice ale vremii. Era un avertisment al reprezentanţilor poporului român dat întregii clase politice de atunci şi relevarea unei permanenţe hotărâri a maselor de a merge în continuare pe linia reformelor pe care le iniţiase CUZA.

Ţărani, meşteşugari, muncitori din port, negustori, vor găsi în acei ani sprijin pentru a da viaţă gândurilor lor pentru domnul CUZA, în prietenul lui Mihai KOGĂLNICEANU, avocatul Grigore MICULESCU.

Cunoscut pentru ideile sale înaintate încă în epoca revoluţiei de la 1848, MICULESCU va fi unul din fervenţii susţinători ai Unirii de la 1859. Deputat şi apoi senator în timpul domniei lui CUZA, el va susţine reformele, inclusiv pe acelea care vizau diminuarea proprietăţilor sale.

Lovitura „monstruoasei coaliţii” prin care CUZA era detronat, exilat şi Carol de HOHENZOLLERN instalat domnitor, l-a găsit situat pe baricada cuziştilor. Propagând în cercurile intelectuale din Bucureşti, Craiova şi Turnu – Severin orientarea culturală pro-franceză şi pro-italiană, Grigore MICULESCU va iniţia publicaţia satirică „Măseaua”, îndreptată împotriva clasei politice, precum şi a domnitorului Carol I, iar pe plan extern vehementă la adresa Imperiului Austro – Ungar, prin susţinerea ideilor de emancipare naţională a românilor şi celorlalte naţiuni aflate sub ocupaţie din imperiu.

„Monstruoasa coaliţie” nu a rămas fără atitudine mult timp. Proprietăţile lui MICULESCU încep să fie ţinta primelor atacuri. Bancherul ESCHENAZI, ce servea o mare parte a clasei politice a vremii îi va ipoteca o parte din proprietăţi. Revista „Măseaua” este pusă sub „urmărire”. Fiii săi, care-l sprijineau în activitatea revistei, vor resimţi din plin urmările pentru atitudinea de agitatori ai alegerii lui CUZA ca deputat de Mehedinţi.

Trei feciori vor muri în împrejurări misterioase. Primul, un tânăr isotoric – arheolog, înecat în Dunăre; nu după multă vreme ceilalţi doi, tineri avocaţi, vor fi înecaţi într-o groapă de var. Represaliile se vor îndrepta în cele din urmă direct contra lui Grigore MICULESCU. Când, în 1881, CUZA este ales a treia oară deputat de Mehedinţi, MICULESCU va fi silit să se exileze în Franţa. Aroape întreaga avere i-a fost spulberată. A rămas cu câteva pogoane şi o culă, fosta culă în care poposise Tudor VLADIMIRESCU înainte anului răscoalei.

LĂSAȚI UN MESAJ