Revolta vlahilor Asan şi Petru

0
388

Revolta lui Asan şi Petru a fost organizată de vlahii care trăiau în Imperiul Bizantin, nemulţumiţi de creşterea taxelor. Luptele au început în anul 1185 şi s-au încheiat cu crearea Ţaratului Vlaho – Bulgar, condus de dinastia Asăneştilor.

La începutul mileniului al II-lea, Imperiul Bizantin era considerat drept cea mai mare forţă a Europei. Astfel, mai multe state ce au fost ocupate de către bizantini erau obligate să plătească taxe reprezentanţilor imperiului. Vlahii şi bulgarii s-au arătat nemulţumiţi de faptul că Imperiul Bizantin a impus taxe foarte mari, iar de aici până la o revoltă nu a mai fost decât un pas.

Astfel, la sfârşitul anului 1185, a izbucnit Revolta lui Asan şi Petru cunoscută şi sub numele de „Revolta vlaho – bulgară” care s-a încheiat cu înfiinţarea Ţaratului Vlaho – Bulgar ce avea să fie condus de către dinastia Asăneştilor. „Iar după ce s-au potolit şi neamurile din Răsărit, primind atât daruri întâmplătoare, cât şi dări anuale, căci aşa ştiu cârmuitorii romeilor din zilele noastre să-şi câştige bunăvoinţa străinilor, năzuind după tihnă, asemenea slujnicelor tinere care se indeletnicesc cu torsul, vru să-şi ia soţie de neam străin, căci pe aceea pe care o avusese o pierduse prin moarte. Intrând dar în tratative, prin solii, cu Bela, regele Ungariei, ia de soţie pe fiica acestuia, care nu împlinise încă zece ani. Dar zgârcindu-se să cheltuiască pentru serbările de nuntă din banii vistieriei, îi aduna fără cruţare din propriile-i ţinuturi; şi a jegmănit, din meschinărie, şi alte oraşe din părţile Anhialosului, pe furiş, dar mai ales şi i-a făcut sieşi şi romeilor duşmani pe barbarii din muntele Haemus, care mai înainte se numeau misieni, iar acum se cheamă vlahi.

Aceştia, încredinţaţi de inaccesibilitatea ţinutului în care locuiau şi bizuindu-se pe fortăreţele lor, care sunt şi foarte numeroase şi ridicate pe stânci abrupte, s-au sumeţit şi altădată împotriva romeilor; atunci însă, găsind aşa-numitul pretext al lui Patroclu în răpirea turmelor lor şi în oprimarea lor înşile, au dezlănţuit o răscoală violentă. Şi erau izvoditori ai nenorocirii şi agitatori ai întregului neam, unul Petru şi cu Asan, de acelaşi neam şi obârşie”, a arătat cronicarul bizantin Niketas Choniates conform traducerii din volumul Izvoarele Istoriei României.

Vlahii şi bulgarii au ieşit învingători din bătăliile lor date cu Imperiul Bizantin şi datorită faptului că împăratul Isaac II Anghelos a fost alungat de pe tronul imperiului, locul său fiind preluat de către Alexios III.

Acesta din urmă a chemat mai toate trupele în capitală pentru a-şi asigura liniştea. „În baza mărturiilor viabile, mişcarea de eliberare din jumătatea secolului 12 în Balcani a pornit şi a fost purtată in mod viguros de către valahi, strămoşii românilor de azi. S-au alăturat şi bulgarii şi într-o anumită măsură cumanii de dincolo de Dunăre. Cea mai bună sursă contemporană grecească Nicetas Choniates a specificat in mod clar că insurecţia a fost pornită de valahi. Liderii insurecţiei Petru şi Asan aparţineau acestei rase. A doua campanie a imperiului bizantin în această perioadă a fost dusă împotriva valahilor. De fiecare dată când Nicetas i-a menţionat pe bulgari a făcut-o concomitent cu menţionarea valahilor/românilor”, a explicat istoricul rus Aleksandr Aleksandrovic Vasiliev.

Ţaratul vlaho – bulgar a dispărut în jurul anului 1260, după ce s-a împărţit în mai multe state, care la rândul lor au fost cucerite de către Imperiul Otoman la sfârşitul anilor 1300.

LĂSAȚI UN MESAJ