Scrierea de la Turdas, cea mai veche scriere din lume

0
524

Pe la 5500, vechii europeni din Europa central-rasariteană au dezvoltat un sistem de scriere, cu circa două mii de ani inaintea egiptenilor ori a sumerienilor. Totuși, spre deosebire de aceste popoare, scrierea vechilor europeni nu servea unor scopuri economice, juridice sau administrative. Scrierea “veche europeană” era o scriere sacră, aparută în urma unei îndelungi folosiri a unor semne grafice încarcate de un simbolism particular; apariția acestei scrieri este strâns legată de cultul dezvoltat al divinității feminine. Aceste semne sunt, în sens pur etimologic, hieroglife sau semne sacre.

Cele mai vechi descoperiri ale unor obiecte purtând semne de scriere au fost faăcute, cu mai mult de un secol în urma, la Turdas, un sit apartinind fazei timpurii Vinca din Transilvania. De abia un secol mai târziu, în 1961, s-au descoperit la Tartaria (o așezare nu departe de Turdas, în județul Alba) trei plăcuțe de lut ars cu o scriere care a stârnit un deosebit interes. Câțiva eruditi le-au comparat cu semnele sumeriene cunoscute ori le-au bănuit a fi derivate din acestea. Cronologia oferită de datările cu radiocarbon era ignorată. Astfel M.S.F. Hood considera că placuțele de la Tartaria ar fi fost “o imitație incomprehensibilă a unor semne de scriere apartinind unor populații mai civilizate”.Sute de alte obiecte sacrale purtând înscripții în rânduri sau grupate au ramas neobservate ori necunoscute. Multe obiecte cu inscripții au fost găsite într-un context stratigrafic bine documentat. Cronologia cu radiocarbon calibrată la date reale arată că această scriere a apărut curând după jumatatea mileniului al 6-lea si a fost folosita timp de un mileniu și jumătate in epoca cuprului (sau chalcolitica) din Europa central-rasariteana între 5500 si 4000 î.Ch. Este acum cert ca “scrierea veche europeana” este mult mai veche decât cea sumeriană. Ca atare, comparațiile cronologice cu Sumerul nu sunt cele mai fericite.

Acest sistem de scriere nu a fost nicidecum un proces efemer, limitat la o singură localitate, ci un fenomen larg răspândit. Ipoteza importării acestei scrieri sau a unor tăblițe din Mesopotamia trebuie înlăturată cu desăvârșire, căci ea este contrazisă atât de evidența datelor cronologice, cât și de natura acestui sistem de scrire care a apărut printr-o folosire indelungată a simbolurilor grafice. Originile sale trebuie căutate în perfecționarea cultului divinitătii feminine din religia “veche europeana”, prin specializarea (ori restrângerea) sensului simbolurilor. Inscripțiile apar pentru prima oara pe obiecte de cult, nu pe tablițe, și au avut un scop hieratic, nefiind deloc notarea unor tranzacții comerciale ori administrative, ca în Mesopotamia.

Scrierea “veche europeană“ a dispărut în mod virtual odata cu dezintegrarea culturilor Karanovo, Vinca și a altora în jur de 4000 î.Ch. și după aceea, ca urmare a infiltrării păstorilor nomazi din stepele sudice ale Rusiei, presupuși a fi vorbitorii idiomurilor proto-indo-europene. Acest sistem de scriere a supraviețuit totuși în zona egeeană, unde Vechea Civilizație Europeană a persistat timp de alte doua milenii în comparație cu zona dunareană a Europei. Ca atare, nu poate fi surprinzător sa observam similitudini între sistemul de scriere “vechi european” si scrierile egeene din epoca timpurie a bronzului, minoică și cipriota. Analogiile dintre semnele “vechi europene“ si acelea din silabarul clasic cipriot sunt șocante, ducând la ideea ca scrierea “veche europeana”, aparută cu circa 4000 de ani inaintea linearului A cretan ori a celui cipro-minoic a fost o scriere înrudită cu acestea și, probabil, precursoarea lor, inventată de vorbitori de idiomuri ne-indo-europene.

Existenta unei scrieri preistorice in sud-estul european a fost semnalată prima oara in anul 1874, când Zsofia Torma a intreprins sapaturi pe dealul de la Turdas, lânga Alba Iulia.

Descoperirile, constând din obiecte ceramice, figurine, fusaiole și alte obiecte, cu peste 300 de semne încizate, au fost treptat distribuite muzeelor din Berlin, Mainz Munchen si Cluj. In anul 1910, Marton Rosca a reluat sapaturile de la Turdas, reușind sa clarifice tipologia ceramicii si secventele stratigrafice. Contribuția sa consta în aranjarea si publicarea materialului rezultat în urma săpăturilor Zsofiei Torma.

Alte semne au fost observate pe obiectele descoperite de M. Vasic in anul 1908, în situl de la Vinca, de lângă Belgrad. Dupa parerea sa, semnele de pe vasele si de pe figurinele de la Vinca aveau valoarea unor litere, el găsind analogii cu inscripțiile de pe vasele grecesti arhaice de la Lesbos. Cinzeci de ani mai târziu, la o altă așezare importantă a culturii Vinca, cea de la Banjica, de asemenea lângă Belgrad, s-au efectuat săpături de catre Todorovic și Cermanovic, găsindu-se sute de inscripții pe ceramica, pe obiecte de cult și pe figurine. La nord de Vinca, în siturile din bazinul Tisei, în sud-estul Ungariei, s-au descoperit câteva vase și figurine remarcabile cu inscripîii. Chiar și mai la nord, în Cehia și Slovacia, s-au identificat vase cu inscriptii apartinind culturii ceramicii liniare, contemporane cu faza timpurie Vinca.

In anul 1950 ,Morfova a publicat o descoperire socanta, facuta la intrarea unei pesteri de linga satul Sitovo, in zona centrala a Muntilor Rodopi , in Bulgaria; este o inscriptie pe stinca, de 3,4 m lungime si cu caractere de 13-16 cm inaltime. Aceasta descoperire nu a stirnit nici un interes timp de doua decenii, pina cind a fost mentionata de Todorovic in anul 1971.

Ceramica de tip Karanovo, faza 6, demonstreazaca utilizarea scrierii era o practica raspindita in acele timpuri, atita timp cit asemenea inscriptii sint frecvente in culturile Karanovo, Vinca si Tisa. Numeroase placute, peceti, recipiente de sacrificiu, vase antropomorfe si figurine- toate purtind inscriptii- din cultura Karanovo sint deocamdata nepublicate.

Unul dintre cele mai edificatoare exemple de obiecte purtind o inscriptie “veche europeana” a fost gasit in anul 1969 in timpul sapaturilor intreprinse la Gradesnica, linga Vraca, in nord-vestul Bulgariei. Este vorba de un castron aproape plat, cu scriere pe ambele parti. Fata este impartita de patru linii orizontale in patru registre, fiecare continind de la patru la opt semne. Pe spate este incizata o figura umana schematizata, alcatuita din v-uri sau triunghiuri inconjurate de semne liniare. In acest sit s-au mai gasit modele de temple si vase antropomorfe cu inscriptii.

Actualmente se cunosc aproape o suta de asezari unde au fost descoperite obiecte cu inscriptii, materialul din fiecare asezare fiind reprezentat fie de obiecte izolate, fie de cantitati mari, ajungindu-se in unele cazuri la peste 300 de obiecte. Majoritatea acestor asezari este cuprinsa in grupurile culturale Vinca si Tisa din bazinele Moravei, Dunarii si Tisei, in teritoriile de azi din Serbia, estul Ungariei, nord-vestul Bulgariei si vestul Romaniei, precum si in cadrul culturii Karanovo(3-6, Boian- Gumelnita) din centrul Bulgariei si sudul Romaniei. emne inscrise sau pictate, neobservate anterior, sint acum identificate pe ceramica Dimini, Cucuteni, Petresti, Lengyel, Butmir, Bukk si a ceramicii liniare; ca atare , nu mai este corect sa se vorbeasca despre scrierea Vinca ori despre tablitele de la Tartaria ca fiind singurele exemple ale acestui fenomen. Este acum clar ca scrierea a fost o caracteristica generala a Vechii Civilizatii Europene din mileniile 6-5 i.e.n.>

LĂSAȚI UN MESAJ