În zi cu ger ridic ochii spre cer

0
377

Afară miroase a ger şi trosneste zăpada sub paşi, iar românii sărbătoresc Boboteaza şi Sfântul Ioan încercând să-şi încălzească sufletele prin puterea rugăciunii şi însemnătatea sărbătorilor creştine ce de veacuri mână tot omul la cumpăt, credinţă, întoarcerea cu faţa către Dumnezeu, căinţă şi curăţire pentru a primi binecuvântarea şi încrederea în Cel de Sus, necesare la fiecare început de An.

Aşa cum gerul bobotezii ne-a bătut la uşă şi mai punem câteva lemne în sobă, aşa vă îndemn a citi şi o cugetare în versuri, o rugă plecată dintr-un simplu om la ceas sfânt, menită să vă cuprindă cu căldură prin fiecare cuvânt, inima şi cugetul deopotrivă.

Căinţă

Mă uit la Cer şi-nchin privirea

Cerşesc cu ochii mântuirea!

Dumnezeul meu – adună-mi sufletul cenuşă

Deschide slugii tale o uşă.

 

Păcatul m-a încolţit din muguri

Trăit-am în păcat de-a pururi

Iisuse Doamne – mi-ai zâmbit

Iară eu orbul te-am găsit.

 

Mă-ntorc căindu-mă la Tine,

Îndreaptă-ţi ochii către mine.

Tu, Duhul Sfânt, ce m-ai scăpat

Din lumea noastră de păcat.

 

Sufletu-mi zace-n palmele Tale,

Nu mi-l rătăci în eterna jale.

Păstoreşte-mă Doamne pe veci-

Dezveleşte ochii mei seci!

 

Poemul editorului

 

LĂSAȚI UN MESAJ