De la emotivitate, Arghezi şi război la premiul Nobel – George Emil Palade

0
905

Nimic nu-ţi face inima să crească plină de mândria de a fi român şi să-ţi umple ochii de emoţie ca numele unui seamăn de geniu. Şi nu-s puţini. Şi sunt şi astăzi printre cei tineri, dar aceste rânduri i le voi dedica lui George Emil Palade despre care spun alţi laureaţi cu Nobel că: ”a fost pentru biologia celulară ceea ce Einstein a fost pentru fizică.”

Unii dintre noi ne întâlnim cu biologia doar prin şcoală sau prin cabinetul medicului, dar cu toţii ar trebui să-l cunoaştem pe cel care l-a tratat într-un univers poetic medical pe Tudor Arghezi, a îngrijit răniţii din batalionul de aviaţie la Băneasa în cel de-al Doilea Război Mondial fapt care l-a făcut să evite pe viitor contactul direct cu suferinţa şi l-a determinat să studieze originea şi parcursul bolilor şi biologia celulară.

Detalii despre viaţa sa au ieşit la iveală abia după deces în 2008 şi sunt publicate în diferite pagini, reprortaje media, din care se poate scrie lesne o carte nu doar un articol, însă tot ce îmi doresc de la aceste rânduri este să reţineţi că: nişte formaţiuni mici, existente în celule, indispensabile vieţii, descoperite, studiate şi “cartografiate” îi poartă numele: corpusculii Palade sau ribozomii – pentru care a şi fost recompensat cu un binemeritat premiu Nobel, devenind primul roman laureat al acestuia.

palade

palade-2

Dedicându-şi viaţa şi cercetările biologiei celulare, a descoperit componente vitale pentru metabolismul celular şi a desenat celula aşa cum o ştie întreg mapamondul astăzi, deoarece în lumea “invizibilă” a acesteia, el a fost printre puţinii în lume care a înteles bucătăria internă şi i-a descoperit noi elemente, demonstrând astfel că universul celular este la rândul său infinit de complex.

I s-au acordat diferite premii şi distincţii pentru activitatea sa de importanţă mondială în medicină, însă cea mai mare răsplată pentru munca şi descoperirile sale rămâne însăşi viaţa!

LĂSAȚI UN MESAJ