Eugen Ionescu – scriitorul român iubit de francezi

0
498

S-a născut în anul 1909 într-o familie selectă, tatăl său fiind avocat, iar mama sa Marie-Thérèse o franțuzoaică născută în România. La vârsta de 4 ani se mută în Franța unde rămâne până în 1924 când părinții săi se despart. Se întoarce cu tatăl său în România pentru că mama lui pierde custodia sa și a surorii sale în urma divorțului.

Tânărul Eugen își continuă studiile în București, la Colegiul Național Sfântul Sava. Examenul de bacalaureat l-a susținut la Colegiul Național Carol I din Craiova. Și-a continuat studiile la Facultatea de Litere din București la specializarea Limba franceză. Devine profesor de franceză la Cernavodă și ulterior lucrează la București, la liceul Sfântul Sava.

În anul 1934 se căsătorește cu Rodica Burileanu și 4 ani mai târziu pleacă la Paris la studii. Se angajează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul de la Vichy. Din păcate activitatea lui Eugen Ionescu era nesemnificativă, scriitorul se rezuma la a traduce unii autori români contemporani și ajuta la publicarea lucrărilor în revistele literare franceze.

Primele sale poezii au apărut in revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi. Primul său album de versuri se numește Elegii pentru ființe mici. Cea mai importantă operă în limba română a scriitorului este volumul ”Nu!” premiat de Tudor Vianu și juriul său la categoria scriitori tineri needitați. Opera sa descria figurile importante ale literaturii din acea vreme: Sadoveanu, Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Camil Petrescu, Ion Barbu.

 A scris și piese de teatru. Prima sa piesă în limba franceză – Cântăreața cheală – a fost pusă în scenă în 1950 la Théatre de la Huchette în regia lui Nicholas Bataille. Piesa nu a fost primită pozitiv de public și de critici. Mult mai târziu piesa a ajuns să fie apreciată de o serie de oameni de cultură din Franța, devenind astfel cea mai longevivă piesă a teatrului Huchette. Anii următori abundă în piese de teatru scrise de Ionescu, piese care au același parcurs. Publicul nu le apreciază, dar cu trecerea timpului un cerc de admiratori salută comicul ivit din absurd al scriitorului.

În anul 1966 teatrul de mare importanță din Franța – La Comédie Française – pune în scenă Setea și Foamea și ulterior Regele moare. Patru ani mai târziu este ales membru al Academiei Franceze – primul român cu o astfel de distincție.

 Lucrările lui Ionescu numără zeci de cărți și sute de alte studii, teze, colocvii internaționale. Criticii literari vorbesc despre doua perioade specifice lui Ionescu: prima perioadă în care a scris opere scurte, cu personaje simple, mecanice, cu limbaj aberant și caracter comic: Cântăreața Cheală, Scaunele, Lecția, etc și a doua perioadă – cea în care există un personaj principal, cu limbaj bine definit, cu acțiune construită exemplar, iar comicul trece în tragic. Atinge teme diverse: singurătatea, falsitatea, trădarea, izolarea. Tema principală este moartea sub orice formă  moartea gândirii, moartea limbajului, moartea neacceptabilă a omului.

LĂSAȚI UN MESAJ