Grigore Moisil – dezvoltatorul informaticii românești

0
473

Matematicianul Moisil, considerat părintele informaticii românești, a rămas în istorie datorită modului său de a preda matematica, dar și prin povestirile sale pline de umor. La fiecare curs sau monolog a introdus momente de ironie acidă și inspirație care îl făceau plăcut de toți elevii săi.

Vorbele sale de duh au însoțit teoremele demonstrate pe tabla din sala de curs și au luat ulterior numele de ”moisilisme„. Elevii săi l-au apreciat pentru metodele inovative de a explica până și cele mai dificile elemente din domeniul științific.

Grigore Moisil s-a născut la Tulcea în anul 1906. În tinerețe a ales să urmeze cursurile Politehnicii din București, la secția de Construcții, însă pasiunea sa pentru matematică i-a deviat parcursul carierei către cea de profesor de matematică. Pentru 3 ani a urmat în paralel și cursurile Facultății de Matematică și ulterior a renunțat la diploma în Construcții.

În anul 1929 a obținut diploma de doctorat cu lucrarea „Mecanica analitică a sistemelor continue” care a fost publicată și la Paris, fiind foarte apreciată de mari savanți. Și-a continuat studiile la Paris, obținând o bursă Rockefeller. În 1932 s-a întors ca profesor universitar la Facultatea de Matematică de la Iași. Activitatea sa didactică a fost impresionantă. Moisil a publicat cărți din mai multe subramuri ale matematicii și fizicii: algebra, mecanică, analiză matematică, geometrie.

În această perioadă a pus și bazele informaticii: a pregătit viitorii informaticieni și a inventat circuitele electronice tristabile. A fost cel care a dezvoltat studiile de logică polivalentă și nuanțată care au condus la realizarea primelor calculatoare. Pentru această activitate a fost premiat, post-mortem, cu premiul Computer Pioneer IEEE.

Deși profesor la Universitatea din Iași, a predat și la Universitatea din București. A fost Membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna, dar și al Institutului Internațional de Filozofie din Paris.

Contemporanii lui Moisil au fost impresionați de cuvintele sale și au strâns cele mai importante fraze ale acestuia. Vă prezentăm câteva în rândurile ce urmează.

„Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.”

„Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească.”

„Cea mai mare schimbare ce se va petrece în Ministerul Învăţâmântului va fi atunci când nu se va schimba nimic.”

„Ştinţa se răzbună ca o femeie: nu când o ataci, ci când o neglijezi.”

„Sunt unii oameni care cred că matematica trebuie făcută între cutare şi cutare oră. Nu e adevărat. Matematica nu se face la ore fixe. Matematica se face când îţi vine o idee. Noaptea sau dimineaţa, când te scoli, când te speli, te gândeşti. Dacă nu te speli, te gândeşti când nu te speli.”

„Noi, matematicienii, facem activitate fără planuri; nu de alta, dar ca să ne deosebim de alţii, care fac planuri fără activitate.”

„Mariajul e singura scăpare pentru un bărbat fără succese şi pentru o femeie cu prea multe.”

„Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.”

„Scaunele prezidenţiale sunt periculoase: au un microb care se urcă la cap.”

„Poate singura superioritate a calculatorului este că se corectează când greşeşte. Om s-o facă, mai rar!”

„Eu cred că omul trebuie să caute să găsească plăcerea în însăşi munca lui. Consider că munca e o pedeapsă numai dacă omul nu se află la locul potrivit, dacă face altceva decât ceea ce îi place.”

„Ce este un pesimist? Un optimist bine informat.”

„Fireşte, nu orice lucru ieşit din comun are neapărat şi valoare, dar orice lucru de autentică valoare e – neapărat – ieşit din comun.”

„Un prieten îi spune într-o zi: Matematica asta pe care o predici tu, m-am saturat de ea până peste gât! Moisil: Dar matematica se face de la gât în sus!”

„Cineva l-a întrebat: Credeţi că e potrivit ca un profesor să facă glume la cursuri?. Profesorul Moisil a răspuns: Ştiinţa nu e tristă decât pentru unii.”

„Fiecare bărbat are nevoie de o amantă! Nevasta crede că el e la amantă, amanta crede că e la nevastă şi aşa el poate să şadă liniştit în bibliotecă să citească.”

LĂSAȚI UN MESAJ