Nichita Stănescu – poetul Necuvintelor

0
473

Nichita Stănescu s-a născut în 1933 la Ploiești. Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost un țăran muncitor care, în timp, a devenit comerciant în Ploiești. Tatiana, mama sa, provenea dintr-o familie de nobili din Rusia.

Tânărul Nichita și-a petrecut copilăria în orașul natal, dar, ajuns la maturitate, alege să urmeze cursurile Facultății de Filologie a Universității din București.

La 19 ani se căsătorește pentru prima dată cu iubirea sa din liceu, Magdalena Petrescu, dar se despart un an mai târziu. Toată viața sa, Nichita a scris poezii inspirat fiind de femeia pe care o avea alături. Condiția de poet l-a definit drept un bărbat nestatornic. În 1962 se căsătorește a doua oară cu Doinea Ciurea, poetă. Scrie în această perioadă volumul “O viziune a sentimentelor”. Cu un an înainte de moartea sa a luat-o de soție pe Dora, ultima sa iubire.

A lucrat corector și redactor la Gazeta literară, însă în 1963 a plecat în Cehoslovacia. După 3 ani de la plecarea sa a publicat un volum cu 11 elegii. Cu volumul său Necuvintele a primit Premiul Uniunii Scriitorilor. A devenit redactor-șef al revistei Luceafărul alături de Adrian Păunescu. În 1970 devine redactor-şef adjunct la România literară, revistă condusă la acea vreme de Nicolae Breban.

A continuat să publice volume de poezii: “Belgradul în cinci prieteni” şi “Măreţia frigului”. Pentru volumul de eseuri “Cartea de recitire” a obținut din nou Premiul Uniunii Scriitorilor.

Printre prietenii săi era cunoscut faptul că Nichita era un mare consumator alcool. În 1981 se imbolnăvește și are mai multe crize hepatice. Rezistă, spre surprinderea medicilor, până în anul 1983 când suferința poetului a fost mult prea mare. A murit la spitalul de urgență Fundeni.

A fost laureat al Premiului Herder şi nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură (1980).

Criticii literari l-au considerat pe Nichita unul dintre cei mai mari poeti pe care i-a avut limba română. Nichita Stănescu este un puternic reprezentant al poeziei moderniste din anii 1960-1970. Ca orice talent, Nichita Stănescu nu seamănă, însă, cu niciun alt scriitor contemporan, fiind parte a unei categorii rare de inventatori lingvistici și poetici.

 „Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.” — Nichita Stănescu

LĂSAȚI UN MESAJ