Un iubitor de vin intrat in eternitate

0
352

Păstorel Teodoreanu s-a născut la Dorohoi în 1894. Este recunoscut pentru poeziile sale cu umor, dar și ca romancier, traducător, epigramist și gastronom. ”Păstorel” este, de fapt, o poreclă pentru că adevăratul nume al poetului este Alexandru Osvald Teodoreanu. Toate volumele sale au fost semnate cu numele său adevărat.

Criticii literari ai secolului XX i-au apreciat talentul la adevarata lui valoare. Păstorel lăsa impresia ironicului nevinovat, dar și autoironicului în epigramele sale.

A participat la Primul Război Mondial și a fost rănit de două ori, motiv pentru care a fost decorat cu “Steaua Romaniei”. După război a terminat Facultatea de Drept și a profesat ca avocat, dar aparițiile sale nu au fost încununate cu succes în fața magistraților. Nu s-au arătat încântați de umorul său și Păstorel s-a văzut nevoit să își schimbe meseria trecând la literatură. A scris romane, nuvele și epigrame care l-au făcut celebru. Este recunoscut pentru scrierile sale care nu supără, nu acuză, nu irită, ci sunt scrise doar pentru a fi savurate de cititori.

Odată cu ocuparea țării de către ruși însă, epigramele sale au devenit acide pentru că au început să atace. Deși nu era publicat, ideile sale au fost transmise din vorbă în vorbă.

“Pe drumeagul din cătun, Mergea ieri un rus și-un tun: Tunul rus Și rusul tun”.

Din cauza atacurilor sale a ajuns după gratii pentru 3 ani. Perioada a fost atât de scurtă pentru că a fost grațiat. În 1964 a murit, însă scrierile sale rămân unele valoroase și apreciate și după zeci de ani.

Este celebru pentru bucuria cu care savura un pahar de vin.

În continuare vă prezentăm câteva dintre epigramele sale:

Şi Afrodita, cea în şolduri lată, Şi Joe, cu alaiul lui ceresc, Nu s-au ivit din bolta înstelată… Ci dintr-o amforă cu vin grecesc!

Îmi spunea un beţivan, Rezemat contra perete: “Fetele din Popa Nan E frumoase, dar nu-i fete!”

Unul bea că-i băutor, Altul bea că-i bestie, Numai eu, că am umor, Beau aşa, de chestie.

Când mă duc la şef, Îl găsesc cu chef; Când mă duc la chef, Îl găsesc pe şef.

De ţi-ai face testamentul, Tu să nu-mi laşi mii de franci! Naşule, să-mi laşi obrazul, Ca să-mi fac din el bocanci!

LĂSAȚI UN MESAJ