Ucenicii vrăjitori-lansarea volumului XII. Vise şi cărţi prăfuite de speranță

0
801

“În lumea fericită a artei, timpul nu mai are putere şi nu mai are interes, și, cine, înălțat în sfera ei, a știut să plăsmuiască forma frumoasă, acela desigur, numai Acela a ajuns pe calea nemuririi.”

Mai mult ca sigur, Titu Maiorescu afirma aceste cuvinte cugetând la singurul prezent abstract, continuu care poate exista: nemurirea. În care realitate ar putea fi încadrat mai bine un astfel de prezent dacă nu în artă, mai precis în literatură? Pe câţi dintre cei care pornesc pe acest drum îi înalţă şi câţi rămân epigoni?

Literatura română contemporană se afla sub semnul autodefinirii. Accentul nu mai cade pe formă, ci pe conţinut.

Cel puţin aşa stau lucrurile la Cenaclul “Sind Junior” coordonat de scriitorul Marin Ioniţă, sub deviza: ”vine cine vrea, rămâne cine doreşte”, despre care acesta spune: ”cenaclul acesta, care funcţionează azi sub găzduirea Casei de Cultură a Sindicatelor Piteşti vine spre noi de multă vreme, de vreo trei decenii. L-am conceput ca un cerc interdisciplinar pentru creatorii din toate domeniile şi am găsit aderenţe. Principalii parteneri au fost elevii din cenaclul liceului Zinca Golescu Piteşti şi cel al liceului, pe atunci, Nicolae Bălcescu (astăzi I.C. Brătianu) la care s-au adăugat elevi din cercurile ştiinţifice de istorie, ştiinţele naturii, de filozofie, geografie, etc. şi artiştii cu operele care conturau acest univers: lucrări de artă plastică pe pereţi, cantece şi poezii ce răsunau…personaje ce prindeau viaţă sub pielea micilor actori…dar a venit Tranziţia şi tineretul şcolar a fost atras spre alte activităţi. Lipsa de contribuţie a cercurilor ştiinţifice a făcut ca cenaclul să-şi schimbe profilul, devenind unul de literatură şi jurnalism, la care partcipă elevi şi student din tot judeţul.“-  privind spre începuturi cel ce a visat împreună cu tinerii.

Mereu tineri, mereu frumoşi, mereu elevi, mereu studenţi…îmbătrânesc pereţii, îmbătreneşte mobilierul, îmbătrânim noi, ei rămân mereu în aceeaşi vârstă, scriind fără încrâncenare, fără casnă, fără osteneală, într-o puerilă veselie.

Şi iată că mormolocii aceştia, cărora de abia le dau bronhiile ca să respire aer poetic vin cu genialitatea în guşă şi încep să se impună încă de la primul răcnet. Până unde vor ajunge, dacă vor ajunge undeva? Nimeni nu poată să spună şi nici ei nu-şi propun să ştie. Dar deocamdată este cert că lucrarile lor nu pot trece fără ecou şi n-ar fi o greşeală mai mare decât de a le ignora, tocmai de aceea noi, vă propunem, ca împreună să lansăm varianta online a volumului XII din antologia “Ucenicii Vrăjitori” a acestor minunate fiinţe şi vă invităm să răsfoiţi paginile îndrăgostite de cuvânt ale acestor tineri.

Deschide aici:http://cugetarileuneiaurore.ro/images/Ucenicii-Vrajitori-Volumul-XII.pdf

LĂSAȚI UN MESAJ