Originea cărţii Genezei

0
571

De-a lungul timpului au fost formulate mai multe teorii de­spre originea textului Facerii care afirmau că ar fi creaţia unei populaţii înapoiate ce cunoştea prea puţin despre ştiinţa lumii, că este plină de mitologie primitivă despre „zei creatori” şi fiinţe supranaturale ori că totul a fost luat din mitologia babiloniană.

Există apoi o părere larg răspândită care susţine că Moise ar fi scris Cartea Facerii după ce a cercetat alte istorisiri timpurii despre creaţie, sau că n-a făcut decât să consemneze tradiţii orale, compilând şi simplificând poveştile care s-au transmis până în vremea lui. Aceasta ar însemna că Geneza este opera înţelepciunii şi speculaţiei omeneşti, şi deci n-ar avea nici un rost să cercetăm o asemenea lucrare ca pe o descriere a adevărului despre începutul lumii. Sfinţii Părinţi sunt de acord cu faptul că e posibil ca Moise şi cronicarii de după el să fi folosit însemnări scrise şi tradiţii orale când au ajuns la scrierea cronologiei patriar­hilor ori împăraţilor istorici, dar istorisirea începutului existenţei lumii, când nu erau martori ai lucrărilor dumnezeieşti,poate veni numai din descoperirea lui Dumnezeu; este o cunoaştere suprafirească, descoperită de Dumnezeu. Sfântul Ambrozie scria:

,,Moisi a vorbit cu Dumnezeu Cel Preaînalt nu în vedenie, nici în vis, ci gură către gură (Numeri 12, 6-8). Lămurit si limpede, nu prin chipuri si ghicituri, i s-a dat lui darul dumnezeieştii apropieri. Şi astfel Moise a des­chis gura sa şi a rostit cele spuse de Domnul înlăuntrul său, după făgădu­inţa făcută lui când El  l-a îndreptat către împăratul Faraon: “Şi acum mergi, şi eu voi deschide gura ta, şi te voi învăţa cele ce vei grăi” (Ieşire 4, 12).Iar dacă el a primit mai înainte de la Dumnezeu ceea ce avea să spună despre slobozirea norodului, cu cât mai mult trebuie tu să primeşti ceea ce va să spună El despre cer? Drept aceea, nu întru cuvinte îndemnătoare ale înţelepciunii, nu în deşertăciuni filosoficeşti, ci întru arătarea Duhului şi a puterii (1 Cor. 2, 4) s-a încumetat a zice, ca şi cum ar fi fost martor dumnezeieştii lucrări: ” întru început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul””

Aşadar, trebuie să ne apropiem de primele capitole ale Facerii cunoscând că cele înfăţişate s-au întâmplat cu adevărat, conştienţi şi că – din pricina îndepărtării lor faţă de noi, şi din pricina firii lor însăşi – le vom putea înţelege doar în chip nedesăvârşit, tot aşa cum nedesăvârşit înţelegem întâmplările de la sfârşitul lumii, înfăţişate în Apocalipsă.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne invită să luăm aminte să nu avem pretenţii exagerate privind înţelegerea începutului lumii: „Să primim cu multă recunoştinţă cuvintele Scripturii; să nu trecem de măsura noastră, nici să iscodim cele mai presus de noi, aşa cum au păţit duşmanii adevărului, care, voind să cerceteze totul cu propriile gânduri, nu s-au gândit că este cu neputinţă omului să cunoască desăvârşit creaţia lui Dumnezeu.” 

LĂSAȚI UN MESAJ