Sfântul Voievod Ștefan cel Mare s-a călugărit înainte de trecerea la viața cea veșnică

0
690

Sfântul Ștefan cel Mare s-a născut din binecredincioșii creștini Bogdan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, din neamul Mușatinilor, și din Doamna Oltea Maria, din neamul Basarabilor. Sfântul Ștefan cel Mare a fost domnitor al Moldovei între anii 1457-1504 și este cunoscut ca aparator al creștinătății. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a canonizat pe 20 iunie 1992. Potrivit Tradiției mergea de tânăr la cuviosul David Daniil Sihastru. Așa ne explicăm de ce nu a fost numai un apărător al țării, ci și un mărturisitor al credinței ortodoxe strămoșești.

Slujirea Sfintei Biserici era o rațiune a existentei sale. Nenumărate documente ale cancelariei domnești stau mărturie peste veacuri: “Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, care arzând de dumnezeiasca credință și iubire al cuvântului lui Dumnezeu fiind …”. În pisania bisericii mari din Mănăstirea Neamțu, din 1497, citim: “Doamne Hristoase, primeste biserica aceasta, pe care am zidit-o cu ajutorul Tău, întru slava și cinstea Sfintei și slăvitei Tale Înălțări de la pământ la cer; și Tu, Stăpane, acoperă-ne cu mila Ta de acum și până în veac. Io Ștefan Voievod …”.

Plină de semnificație duhovnicească este ruga Sfântului Ștefan cel Mare înfățișată pe steagul biruințelor sale cu chipul Marelui Mucenic Gheorghe “purtătorul de biruință” ucigând balaurul cel cu multe capete. “O, răbdătorule de patimi și purtătorule de biruință, Mare Mucenic Gheorghe, care în nevoi și nenorociri ești grabnic apărător și ajutător și celor necăjiți bucurie nespusă, primește de la noi și această rugăciune a smeritului robului Tău, domnul Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei …”.

Sfântul Voievod Ștefan a trecut la cele veșnice în anul 1504 și a fost înmormântat la Mănăstirea Putna.

Pentru că mulți contemporani resping sfințenia lui Ștefan cel Mare, aceștia ar trebui să citească mai în detaliu viața lui. Puțin istorici se referă la descoperiri recente care arată faptul că marele domnitor a îndeplinit în totalitate criteriile sfințeniei. Astfel, e fundamental de știut că sfântul, după o bătălie cu turcii, încă din tinerețe, a dobândit o rană la picior care l-a chinuit toată viața, dar pe care a răbdat-o cu vitejie, apoi e puțin cunoscut este faptul că în ultimele zile de viață a devenit schimnic, dedicându-și viața în totalitate mântuitorului Hristos. Nu sunt de neglijat grija pe care a avut-o față de popor, dar mai ales râvna cu care a construit lăcașe de cult.

LĂSAȚI UN MESAJ