Insula Ovidiu

0
235

Insula Ovidiu este o insulă de origine calcaroasă, o insulă învăluită în legende. Aici a fost exilat poetul Publius Ovidius Naso (care a trăit între anii 43 i.Hr. – 17 d.Hr.) de către împăratul Augustus, în anul 8 d.Hr. În timpul acestui exil, poetul a scris operele „Tristele” și „Ponticele”. Așadar, măcar pentru câteva ore, merită să vă „refugiați” pe această insulă istorică – poate fi o bună sursă de inspirație.

Insula Ovidiu are o istorie de câteva mii de ani. În timp, oamenii și-au pus amprenta pe aceste locuri, iar acum această insulă este un punct de atracție pentru turiștii de pretutindeni, cu spații special amenajate și tot confortul aferent unei vacanțe reușite.
Insula este situată la 500 de metri distanță de malul orașului Ovidiu și la 5 kilometri distanță de stațiunea Mamaia. Astfel, turiștii ademeniți de petrecerile și atracțiile cosmopolite ale renumitei stațiuni se pot reface după o noapte lungă vizitând acest colț de liniște natural, aflat în apropiere.
Suprafața insulei este de aproximativ 26.000 mp. Din această suprafață, jumătate este destinată și amenajată în scopuri turistice. Conform cercetărilor făcute pe insulă, aici există urme ale unor așezări omenești din timpul traco­geților si a geto­dacilor, iar cele mai vechi așezări datează din paleolitic. De-a lungul timpului, aici și-au găsit locul populații getice, scite, dar și colonii grecești.

Insula Ovidiu are o legendă frumoasă care îi leagă originile de Lacul Siutghiol și de statuia lui Ovidiu aflată în prezent în Constanța. Se spune că în această zonă era pe vremuri o întindere mare de pământ, iar într-o zi, aici se plimbau Dumnezeu și Sfântul Petru, care căutau un loc unde să petreacă noaptea. Nimeni nu s-a îndurat de ei, așa că au urcat pe o colină unde se vedea o casă singuratică. Aici locuia o bătrână singură și săracă, iar singurul care îi mai deschidea poarta din când în când era Ovidiu. Bătrâna i-a primit pe Dumnezeu și Sfântul Petru în casă, iar în semn de recunoaștere, aceștia i-au umplut casa de belșug. Până și vaca stearpă pe care o avea bătrâna a dat atât de mult lapte încât împrejurul colinei s-a format un lac cu apa dulce și albă ca laptele. Când a văzut una ca asta, bătrâna l-a chemat pe Ovidiu, care de uimire s-­a transformat în stană de piatră. Legenda spune că lacul cu apa dulce și albă ca lapte este Lacul Siutghiol, iar colina pe care se afla casa bătrânei este Insula Ovidiu.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentOchiul Beiului
Articolul următorMorile de apă de la Rudăria

LĂSAȚI UN MESAJ