Pasul Tihuța este un colț de rai

0
770

Drumul întins spre Bistrița Năsăud m-a convins să ating ferm pedala de accelerație, fiind nerăbdător să văd renumitul oraș al sensurilor giratorii, dar mai ales să mă conving că Pasul Tihuța are unul din cele mai frumoase peisaje din România. Mai ales după miile de păreri online referitoare la pasul care leagă Transilvania de Moldova.

Am citit atât de mult despre satele năsăudene, despre drumul ce începe să urce domol, după care șerpuiește spre imaginea paradisiacă cu pajiști bogate și case tradiționale. Nici nu bagi de seamă când drumul devine din ce în ce mai greu și urci ușor, fascinat, spre Piatra Fântânele, un sat aflat la 1100 m altitudine în Pasul Tihuța.

Aerul rece și tare de munte reușește să amețească orice orășean venit în zonă. Am căutat Hotelul Castel Dracula. Poarta din lemn masiv de la intrarea în curtea hotelului și coridoarele întunecate sunt pe gustul meu, mai ales că numele hotelului este potrivit arhitecturii.

pasul-tihuta-2

http://www.vatradorneilive.ro/2010/03/vizitati-castelul-dracula-pasul-tihuta.html

Somnul la Castel Dracula a fost odihnitor, în aerul tare de munte nici nu putea fi altfel. Deși dimineata a fost una mohorâtă și a plouat mărunt am ajuns la mănăstirea Piatra Fântânele din zonă. Panorama caselor risipite în vale este de-a dreptul uimitoare.

Mi-am continuat drumul spre Vatra Dornei prin ploaia mocănească. Am constatat, în ciuda vremii potrivnice, faptul că drumul este foarte bun. Deși pantele abrupte mă încurcau ușor, nu mă puteam abține să nu privesc vrăjit la peisajele din fața mea.

Am ajuns și în ținutul Dornelor, atât de cunoscut pentru laptele ecologic și apele minerale. Deși impresionat de Poiana Negri și stația de îmbuteliere din zonă, nu am fost foarte impresionat de Vatra Dornei. Orașul are nevoie de investiții majore pentru a redeveni ceea ce a fost – o stațiune balneară recunoscută.

Mi-am continuat drumul pe valea Bistriței, pe urmele lui Nică a Petrei prin Broșteniul Irinucăi cea cu caprele și am trecut prin Farcasa, pe unde Vitoria Lipan își căuta disperată soțul. Imaginile sunt uimitoare, la fel ca în vremurile lui Creangă și ale lui Sadoveanu.

M-am cazat în zonă pentru un weekend cu dimineți reci care făceau răsăritul parcă și mai savuros. Plănuiți-vă următorul concediu în zonă!

LĂSAȚI UN MESAJ