Sarea-n bucate! Româneşti !

0
451

Pentru ca noi, romanii, reusim in fiecare context sa dam o importanta mancarii mai presus decat evenimentul in sine, am inventat si vorbe precum: “dragostea trece si prin stomac”, am creat aceasta rubrica ” Sarea-n bucate! Romanesti!” tocmai pentru a cinsti asa cum se cuvine toate gospodinele care dealungul veacurilor au hranit acest popor cu bucate pline de insemnatate. Episodic, vom cinsti astfel si memoria lui Radu Anton Roman care a reusit sa aduca la un numitor comun bucataria, vinurile si traditiile romanesti in cartea sa de bucate povestite ca in basme, fiind un culegator de folclor de seama.

Românii, forfotind nelinistiti si sãraci între imperii, s-au lãsat atrasi în cele mai servile aventuri culinare. Frontierã constantã a unor civilizatii si continente incerte si mobile, mereu amenintati si mereu înfometati (poate chiar din cauza vecinãtãtilor), daco-romano-migratorii au copiat en gros si fãrã discernãmânt, sedusi de la prima întâlnire, toate gãtelile ce ne-au invadat prin milenii (de obicei gratie unor banale ocupatii sau mode temporare).
Asa se face cã, sub titlul emfatic si narcisist de „bucãtãrie româneascã“, gãsesti – în “cârciumi” mai ales,  mai toate felurile turcesti, arabe, austriece, grecesti, franceze deseori, rusesti,evreiesti, poloneze ori chiar si altele, de si mai aiurea.

Ce-s musacaua, ciorba, chifteaua, salata de „biof“, ciolanul pe fasole, plãcinta (placenta în latinã), supa, clãtitele si altele atât de „neaose“ bucate altceva decât depuneri, aluviuni, fie ale ocupatiei otomane, fie ale influentelor franceze, germane, fanaro-grecesti sau care or mai fi ele?! Cu toate astea, cele mai multe din aceste lucrãri n-au reusit nicicum  sã pãstreze modelul. Mai mult, l-au aranjat discret pe româneste, în asemenea mãsurã, încât nu mai recunosti nici mãcar tema originarã! Ca o hainã primitã în dar de la cineva prea gras sau prea slab, fustita de stambã importatã a fost rãscroitã, modificatã, transformatã în servete de bucãtãrie sau guler de cãmasã, în bici, în sitã de mãtase, în altceva!

Totusi, românii isi iubesc bucãtãria (cel putin aparent). Toate bunãtãtile bunicii zac în caiete prãfuite de retete, abandonate. Foarte putini mai stiu sã gãteascã româneste, iar si mai putini o fac. Se mãnâncã pizza si hamburger, chebab ori sushi. De ce? Din aceleasi motive  pentru care mai toti românii, înstãriti sau sãraci lipiti pãmântului, beau vodcã proastã de cereale (din sticle cu etichete foviste), când au, pe toate drumurile, la un pret mai mic, rachiu nobil de fructe sau tuicã aleasã!

De exemplu, sarmale fac si turcii si grecii si polonezii. Dar numai noi le facem asa, cu afumãturã de porc, în foi de varzã, cu mãrar si smântânã, mocnind pe foc zile întregi. Si nici materia primã nu e aceeasi ca la altii. Lângã oaia… mioriticã (cum altfel?) porcul e celãlalt animal românesc legendarizabil, chiar dacã (iatã-mã pedant) a-nceput sã fie din ce în ce mai persecutat de noile mode culinare degresate (ce sã facem, ne e frig, n-avem timp de mode, nouã porcul ne-a fost impus – bãgat pe gât! – de aspra iarnã dacicã). Micii turcesti sunt una, iar amestecãtura de trei-patru cãrni pe care o fac românii e cu totul si cu totul altceva. Si asa mai departe, o culturã se întrevede, fie cã e nãscutã în bordeiele sãrace ale Bãrãganului, fie prin stânile Mãrginimii si Maramuresului, fie în casele de stuf ale Deltei Dunãrii.

Muzeul Satului (si ai sãi pui din toatã tara) sã stim pãstra si acest patrimoniu românesc – bucãtãria veche – aparent derizoriu, considerat, în mod grãbit, total influentat sau primitiv, dar fiind în fapt un fragment de istorie, la fel de subtil ca si arhitectura unei mânãstiri. E loc, cred, în asemenea muzee si de o salã a bucatelor si vinurilor traditionale. E vorba de o parte a culturii noastre marginale de mãmãligari, mitici si protoistorici.

Si vã reamintesc cã, deloc întâmplãtor, prima mãsurã statalã antialcoolicã din istorie Deceneu si Burebista au impus-o Daciei (dupã care cel din urmã a fost asasinat, în acelasi an si fel cu Cezar).

dupa Radu Anton Roman

 

LĂSAȚI UN MESAJ