Dan Barbilian – matematician sau poet?

0
495

Dan Barbilian (Martie 1895 – August 1961), sub pseudonimul Ion Barbu, a fost matematician și poet de mare importanță. A fost unul din cei mai talentați poeți interbelici, poeziile sale fiind reprezentative pentru modernismul literar românesc.

Provine dintr-o familie importantă. Tatăl său era magistrat, iar mama sa, Smaranda, fiică de procuror.

S-a născut la Câmpulung Muscel și studiile gimnaziale le-a urmat la Câmpulung, ulterior la Stâlpeni și Pitești. A ales să studieze cursurile de liceu la București unde a arătat cu brio cunoștințele sale în domeniul matematicii. Elevul Dan Barbilian a publicat din timpul liceului în Gazeta Matematică.  În anul 1921 termincă Facultatea de Științe din București, specializarea Matematică.

După finalizarea studiilor a plecat cu o bursă pentru doctorat în Germania. Susține teza de doctorat în anul 1929. Se întoarce la București și devine profesor de algebră la catedra Facultății de Științe.

În paralel cu pasiunea sa pentru matematică, tânărul Barbilian scrie și poezie, în 1919 fiind colaborator al revistei literare Sburătorul. Eugen Lovinescu este cel care îi propune să scrie poezie sub pseudonimul Ion Barbu, numele bunicului său. Până la finalizarea liceului îl cunoaște pe Tudor Vianu și leagă o frumoasă prietenie.

Tânărul Barbilian îi datorează lui Tudor Vianu pasiunea pentru poezie datorită unei ambiții pe care a avut-o să scrie un caiet de poezii în urma unui pariu cu prietenul său, bazându-se pe faptul că spiritul artistic zace în fiecare. Ambiția l-a determinat să își descopere talentul și a concluzionat că cele două mari pasiuni ale sale – matematica și poezia  – sunt complementare în viața sa.

Cea mai cunoscută poezie a lui Ion Barbu este ”După melci” 1921 și a apărut pentru prima dată în revista Viața Românească.

 Urmează Riga Crypto și Lapona Enigel, balada unui menestrel  “la spartul nunţii, în cămară”. Drama lirică în care nefericitul Crypto, “regele-ciupearcă”, o îmbie pe frumoasa laponă Enigel să râmână în poiana sa de mușchi, “în somn fraged şi răcoare”, departe de soarele pe care el nu îl mai simte. Enigel îi refuză dorința pentru că aspiră la solavitate. Întreaga poezie ne dă o imagine a nordului, hibernând cu cultul soarelui în suflet.

 Începând cu 1930 Barbilian s-a consacrat exclusiv matematicii, ajungând unul dintre promotorii axiomaticii la noi in țară, impunandu-se prin creațiile sale de geometrie si algebră.

Începând cu anul 1942 se dedică problemelor de algebră modernă. În 1951 analizează teoria algebrică a numerelor (aritmetica). Aproximativ 10 ani mai târziu se reîntoarce la prima iubire, geometria și studiază spațiile care îi poartă numele – spații Barbilian.

La 11 august 1961, moare la spitalul “Vasile Roaită” din Bucureşti, bolnav de cancer la ficat.

Din respect pentru marele profesor, în România s-a dezvoltat un program numit Dan Barbilian. Se desfășoară anual și presupune organizarea de olimpiade la toate materiile importante de la școală, dar mai ales la matematică. Concursurile sunt renumite pentru elevii din clasele gimnaziale, premiile sunt consistente, iar copiii foarte buni își doresc participarea în fiecare an.

 

LĂSAȚI UN MESAJ